Beneficii

Ceea ce este comun tuturor acestor tipuri de virtualizare este aceea că în implementarea lor, stratul de abstractizare mai sus menţionat este creat între două elemente disparate ale sistemului IT. În implementarea tehnologiilor care aduc în faţă acest strat de abstractizare, mediul IT câştigă imediat un număr de beneficii ale fluxului de lucru:

1. flexibilitate Folosind inluenţa stratului de abstractizare înseamnă că elementele deasupra acestui strat sunt dependente de interfeţele stratului de abstractizare spre deosebire de acele structuri de sub el. În cazul unui hardware fizic, acest lucru înseamnă că o instanţă a sistemului de operare nu mai necesită o configuraţie specială bazată pe hardware-ul pe care acesta este instalat. În cazul virtualizării la nivel de reţea sau de stocare, stratul de abstractizare permite activităţilor de gestionare complexe să apară fără a solicita reconfigurări fizice costisitoare şi consumatoare de timp.
2. caracter efemer Virtualizarea elimină dependenţa de infrastructura de sub stratul de abstractizare, ceea ce face mult mai uşor să reproducă configuraţii sau chiar instanţe întregi între dispozitive. Ca un exemplu, cu virtualizarea la nivel de reţea, utilizarea reţelelor virtuale permite administratorilor să extindă cu uşurinţă reţeaua atunci când este necesar căci întreaga sa configuraţie nu rezidă în software-ul, spre deosebire de cazul în care s-ar baza pe componente fizice.
3. caracter comun (obişnuit) virtualizarea de toate tipurile reduce sau elimină nevoia pentru multele customizări tradiţionale de nivel redus cerute de sistemele fizice. Instanţe individuale ale elementelor IT cum ar fi aplicaţiile, sistemele de operare şi configurări de reţea şi stocare vor începe, în schimb, cu o configuraţie comună, de tip şablon. Această configuraţie poate fi rapid copiată oriunde apare nevoia. Mai serveşte şi la reducerea complexităţii în tot sistemul IT. Atunci când elementele IT încep cu o bază comună, acest lucru comun ajută activităţile de gestionare a incidentelor şi problemelor. Ajută, de asemenea, în activităţile de management a configurărilor, reducând variaţia schimbărilor în configuraţii de-a lungul claselor de dispozitive.