Numarul 14

Introducere

În ultimii ani, școlile au devenit tot mai dependente de tehnologie: catalogul electronic, platformele de e-learning, videoconferințele și stocarea digitală a datelor personale au devenit elemente esențiale ale activității educaționale. Odată cu aceste schimbări, a crescut și riscul apariției incidentelor de securitate cibernetică. În lipsa unei infrastructuri protejate și a unei culturi minime de securitate, unitățile de învățământ devin ținte ușoare pentru atacuri, chiar și involuntare, venite din interior.

1. Politici esențiale pentru un mediu școlar sigur

Securitatea începe cu stabilirea unor reguli clare. Iată câteva politici de bază pe care orice instituție de învățământ ar trebui să le adopte:
- Conturi individuale pentru toți utilizatorii (elevi, profesori, personal administrativ) și interzicerea partajării parolelor.
- Parole complexe și obligativitatea schimbării regulate (ex: la fiecare 90 de zile).
- Limitarea drepturilor de administrator: calculatoarele școlare trebuie să fie gestionate centralizat, cu acces restricționat.
- Dezactivarea porturilor USB sau controlul dispozitivelor externe prin politici de grup (GPO).
- Acces diferențiat la internet și resurse: elevii nu trebuie să poată accesa aceleași aplicații ca personalul didactic.

2. Instrumente și soluții tehnice de securitate

a. Protecția stațiilor de lucru
- Antivirus open source: ClamAV sau Microsoft Defender (pe Windows)
- Politici de grup (GPO): blocarea executabilelor neautorizate, restricționarea panoului de control, dezactivarea instalării de software
- Deep Freeze (variantă gratuită sau alternativă): restaurarea stării inițiale după fiecare repornire

b. Controlul rețelei și al traficului
- Firewall hardware/software: pfSense sau OPNsense, cu reguli de filtrare pe IP și porturi
- Server proxy cu filtru web: Squid + SquidGuard (sau DansGuardian)
- Monitorizare trafic și dispozitive: Netdata, Zabbix sau Nagios

c. Securizarea comunicațiilor și accesului
- Autentificare Wi-Fi cu WPA2 Enterprise prin server RADIUS
- VPN intern pentru acces de la distanță (WireGuard sau OpenVPN)
- Back-up criptat regulat pe un dispozitiv extern sau în cloud (cu protecție parolă și criptare AES)

3. Educație digitală – componentă critică a securității

a. Formarea profesorilor
- Cursuri anuale despre:
  - recunoașterea atacurilor de tip phishing
  - bune practici pentru parole
  - protecția datelor personale și GDPR
- Ghiduri și fișe de bune practici distribuite periodic

b. Ateliere pentru elevi
- Simulări de atacuri (phishing educațional, test de vigilență)
- Exerciții de creare a parolelor sigure
- Discuții despre cyberbullying și expunerea pe rețele sociale

c. Promovarea unui cod de conduită digitală
- Adoptarea unui regulament IT intern
- Stabilirea unui responsabil de securitate informatică (poate fi chiar inginerul de sistem)
- Publicarea rapoartelor anuale de incidente (fără date personale) pentru transparență

4. Exemple reale și lecții învățate

Într-un liceu tehnologic cu peste 500 de elevi, am implementat următoarele măsuri:
- Instalarea unui firewall pfSense cu reguli stricte și filtrare pe categorii de site-uri
- Autentificare individuală la Wi-Fi cu jurnal de activitate pentru fiecare utilizator
- Introducerea unei politici „zero stick USB” în laboratoare
- Cursuri de educație digitală în parteneriat cu un ONG specializat

Rezultate:
- Scădere cu 90% a incidentelor de infectare cu viruși
- Creștere a gradului de conformare la normele GDPR
- Profesori mai conștienți de riscurile și responsabilitățile digitale

Concluzie

Securitatea cibernetică nu este un lux, ci o necesitate în orice instituție educațională digitalizată. Prin politici clare, unelte accesibile și instruire constantă, școlile pot deveni nu doar locuri mai sigure, ci și spații de formare a unor viitori cetățeni digitali responsabili. Rolul inginerului de sistem este esențial în acest proces – ca administrator, consultant și educator.